Scena vieţii

Sub reflectoarele soarele şi luna
Se perindă umbrele una cîte una
Spectatorul ? Tu eşti 
Cu ochiul critic care ,
Asişti la depănarea propriei poveşti,
Eroul?Nu te recunoşti?
Joci propria ta viaţă
Destinul tău îţi joci
Ai soarta ta în faţă 
Şi plîngi ,şi rîzi,aplauzi,te saufoci
Începi să critici maai apoi 
Ca gfost un strop de soare 
Şi-au fost prea multe ploi
Decorul,însorit sau în furtună
Sub razele de soare sau de luna
Se schimbă în scurtele antracte
După naştere şi-nainte de moarte
  Piesa vieţii tale se vede e-n trei acte,
  Acum poţi să-ţi judici propriile fapte 
  Sau,crezi că nu-i de competenţa ta?
  Tu simple spectator.
  Că eşti în gara vieţii grăbitul trecător?
 O,nu,cu ochii clar deschşi, 
  Priveşte-ţi acum viaţa,
  Arbore nemernic!
  Şi după tine nu lăsa doar umbre,
  Acestea pier după-ntuneric,
   Dar tu lasă urme.
  Să fie lungă piesa ,să-ţi joci mai bine rolul,
  Tu ,asta vrei,îmi are rău,dar ce păcat,
   Se-ncepe actul trei,
  Se lasă şi amurgul,pe scena de nisip
 Încărunţit de doruri şi-mbătrînit la chip,
Eroul priveşte înserarea,s-a plictisit de toate
Nici tu n-o mai faci pe suflorul
 Ţi-e somn,de-acum ,e noapte
În vatra sorţii,focul încet de tot mai arde
E linişte...E noapte...
Şi brusc cortina cade.